Accident Vascular sub Tamoxifen și Zoladex

Era o după-amiază senină de început de septembrie. Mă jucam cu băiețelul meu de 4 ani, când, dintr-o dată, mi-am dat seama că nu mai reușeam să articulez cuvintele.

Făceam eforturi să vorbesc, iar rezultatul era ca și cum cineva îmi extrăgea cuvinte deformate cu cleștele din gură. Îmi doream tare mult să vorbesc. Băiețelul meu începea să devină neliniștit pentru că nu îi mai răspundeam la întrebări.

Îmi veneau ideile, se formau propozițiile, îmi stăteau pe buze, cum se spune, numai că nu reușeam să le exprim.

Mi-am dus mâna stânga la gură și mi-am dat seama cu nu mai simțeam pe partea dreaptă lângă nas și buze.

Cu mâna dreaptă nu mai reușeam să apuc piesa de puzzle de pe covor…

Și atunci a intrat în cameră soțul meu care îmi preparase un frappe cu multă frișcă, așa cum îmi place mie să beau din când în când în după-amiezele de vară. Și-a dat seama că ceva nu era în regulă. S-a aplecat lângă mine și m-a luat de mâna… dreaptă. Numai că nu simțeam nimic.

Sincer, m-am speriat un pic, am încercat să spun ceva dar, din păcate, ceea ce îmi ieșea pe gură nu era prea inteligibil. M-a ajutat să mă așez în fotoliul meu preferat, cel cu balansoar și s-a ocupat el de cel mic.

După vreun sfert de oră am început să vorbesc cât de cât inteligibil, și ușor-ușor am început să simt în zonele amorțite de mai devreme. Am încercat eu să fac pe eroina și să beau singură dintr-o sticlă mică de apă, dar evident că am scăpat-o pe jos. Din mâna dreaptă.

Dar până la urmă mi-am revenit cu totul. Cam într-o oră, așa. Aveam și o ușoară stare de confuzie și mă simțeam un pic slăbită. Motiv pentru care m-am băgat în pat. Nu mă simțeam în stare să vorbesc cu nimeni și să merg nicăieri. Când soțul m-a întrebat dacă să mergem la spital… având în vedere starea în care eram, dar și toată nebunia cu Covidul-ul i-am spus că nu.

Ceea ce s-ar fi putut dovedi o maaaaare prostie – pentru că, așa cum aveau să îmi spună 2 neurologi în zilele următoare (unul online si unul în cabinet) făcusem un accident ischemic tranzitoriu care ar fi putut evolua către accident vascular cerebral cu sechele.

Sincer, când mi-am revenit din starea aceea de ușoară confuzie am făcut legătura cu accidentul vascular din timpul sarcinii (care apăruse pe fondul trombofiliei). Avusesem cam aceleași simptome. Poate că dacă nu aveam și starea aceea de confuzie și ușoară panică aș fi zis să mergem la spital cu tot covid-ul mamii lui cu tot.

Numai că, în timp ce ai accidentul vascular, nu mai gândești clar. Și nu ești tu persoana cea mai în măsură să ia decizii în acele momente.

Este foarte important ca persoanele din jurul tău să fie informate cu privire la semnele de accident vascular și la măsurile imediate ce trebuie luate. 

Și, bineînțeles, dacă ți se prescrie un medicament cu risc de accident vascular să ți se comunice și ție acest lucru. În cazul de față este vorba despre TAMOXIFEN.

Asta, cu atât mai mult dacă se mai adună și alți factori de risc – cum ar fi colesterol care crește de la o analiză la alta, accident ischemic tranzitoriu în antecedente, creștere în greutate, etc.

Black Box Warning pentru Tamoxifen de la FDA (SUA)

Știați că FDA (Food and Drug Administration) din SUA a emis cea mai serioasă avertizare – Black Box Warning pentru Tamoxifen pentru creșterea riscului de apariție de evenimente cu potențial letal precum:

• AVC – Accident Vascular Cerebral
• Embolism pulmonar
• Cancer uterin – atât adenocarcinom endometial cât și sarcom uterin

Black Box – chenarul negru – este folosit de FDA pentru a atrage atenția cu privire la probleme grave care pot apărea și care pot pune viața în pericol.

*FDA este o agenție guvernamentală care operează sub Departamentul American de Sănătate și Servicii Umane și este autoritatea care se ocupă de reglementarea medicamentelor pe teritoriul SUA.

De asemenea, la Avertizări și precauții se menționează că Tamoxifenul poate afecta ficatul și de aceea se recomandă monitorizarea periodică a ficatului. Și tot ca atenționare specială se vorbește despre creșterea riscului de a dezvolta cataractă sub tratament cu tamoxifen.

***Aici fac o mică paranteză ca să vă spun că la ecografia abdominală de după accidentul ischemic s-a descoperit că am și steatoză hepatică de gradul 1. Se pare ca e întreținută și de trigliceridele crescute (tot ca urmare a Tamoxifenului). Vestea bună este că acum, la 3 luni de la întreruperea Tamoxifenului trigliceridele au revenit la normal. Sper ca la ecografia abdominală din primăvară să am plăcuta surpriză ca ficatul să își fi revenit și el.***

În alte țări când ți se prescrie Tamoxifen, pe lângă discuția detaliată cu medicul în cabinet, primești și o broșură informativă cu efectele adverse ale medicamentului și măsuri ce pot fi luate.

Ce este un AVC (Accident Vascular Cerebral) și ce este un AIT (Accident Ischemic Tranzitoriu)

Accidentul vascular apare când are loc o întrerupere a fluxului de sânge (a alimentării cu sânge) la nivelul creierului. Astfel, se întrerupe și alimentarea cu oxigen într-o anumită zonă din creier și apar manifestări în teritoriile inervate de nervi controlați de zona afectată din creier.

Când această întrerupere este tranzitorie, accidentul vascular este numit Accident Ischemic Tranzitoriu. Acest tip de accident nu provoacă daune permanete creierului. De obicei este numit și mini AVC și se spune că are rol de avertizare.

1 din 3 persoane care suferă un AIT va suferi la un moment dat un AVC.

De ce poate să apară întreruperea fluxului de sânge?

• Blocarea unui vas de sânge din creier cu un cheag sau tromb (care se poate forma în vasele din creier sau poate ajunge în creier dintr-o altă parte a corpului). Trombul poate proveni, de exemplu, din desprinderea unei bucăți dintr-o placă de aterom (depunere de grăsimi, în principal colesterol, pe pereții arterelor).
• Hemoragie prin lezarea pereților vaselor de sânge la nivelul creierului.

Ce semne / simptome poate să dea un AVC / AIT

Cele mai des întâlnite semne/simptome de AVC/AIT sunt:

• Semne la nivelul feței – amorțeala unei jumătăți a feței, lipsa controlului mușchilor pe o jumătate de față (râs strâmb, ochi, gură îndreptate spre o parte)
• Probleme de vorbire
  • Ceea ce vorbești poate fi greu de înțeles
  • Ți-e greu să articulezi cuvinte
  • Ți-e greu să-ți găsești cuvintele
  • Ai probleme să înțelegi sensul cuvintelor rostite de alții
• Semne la nivelul membrelor superioare – amorțeli, slăbiciune, scapi obiecte

Alte simptome care pot să apară:

• Dureri de cap severe apărute din senin
• Vedere dublă, vedere neclară, orbire
• Confuzie, amețeli, tulburări de echilibru
• Slăbiciune sau amorțeală la nivelul unei jumătăți de corp
• Tulburări de gust sau miros

Formula F.A.S.T. – cum să recunoști rapid semnele de accident vascular AVC / AIT

Este foarte important ca tu și cei din jurul tău să știți care sunt semnele unui accident vascular.

Și consider că medicii care prescriu medicamente cu risc de accident vascular – cum ar fi TAMOXIFEN – ar trebui să le comunice pacienților acest algortim.

Dacă se acționează rapid, de la primele semne, se poate preveni apariția AVC (în cazul unui AIT) sau se pot limita efectele unui AVC. Tratamentul pentru AVC are eficiență maximă dacă este aplicat în primele aproximativ 3 ore de la debutul simptomelor.

Algoritmul F.A.S.T. a fost stabilit la sfârșitul anilor ’90 de către medicii neurologi și personalul de pe ambulanța din Marea Britanie și a devenit un sistem mondial de recunoaștere a semnelor unui AVC atât pentru propria persoană, cât și pentru cei din jur.

F – Face (Fața) – Cere persoanei să zâmbeasca. Ți se pare că fața este asimetrică sau gura e căzută într-o parte? Poți observa pleoapa căzută sau pometele căzut.

A – Arms (Brate) – Cere persoanei să ridice simultan ambele brațe deasupra capului. Unul dintre ele rămâne inert sau nu poate fi controlat ca înaine? Cade?

S – Speech (Vorbire) – Cere-i persoanei să repete o frază simplă (de exemplu “Cerul este albastru”). Nu poți distinge ce zice sau vorbește ciudat?

T – Time (Timp) – Daca remarci oricare dintre aceste semne, sună IMEDIAT la 112! Pentru ca persoana să fie transportată cât mai repede la spital, spune-i operatorului că suspectezi că aceasta a suferit un accident vascular cerebral și transmite-i ora la care au apărut primele simptome.

Doar după simptome nu ai de unde să știi dacă este vorba despre AVC sau AIT. Da, îți poți da seama după evoluție. Dar merită să te riști?

Este foarte important să suni tu, sau să sune cineva din jurul tău la 112 atunci când bănuiți un accident vascular.

Pentru că intervenția rapidă îți poate salva viața și poate preveni sechelele.

Cu ce alte probleme m-am confruntat chiar înainte de accidentul vascular

Trigliceride și colesterol în creștere continuă

Indiferent ce mâncam, când mâncam, câtă activitate fizică făceam… trigliceridele și colesterolul creșteau într-una.

De câte ori aduceam acest subiect în discuție cu diverși medici – absolut toți îmi spuneau că e normal să crească de la Tamoxifen și Zoladex. Și că ar crește și aș continua să iau în greutate chiar dacă aș mânca doar iarbă. Mda…

Mie tot mi se părea un pic aiurea că tot creșteau. Dar, tot ce m-a dus capul să fac a fost să mănânc în continuare fără grăsimi, multe legume crude, fructe (mai ales în smoothie-uri în combinație cu fibre – de exemplu cu spanac)…

Acum, la aproape 3 luni de la întreruperea Tamoxifenului și tratament cu suplimente Omega 3 DHA (1000 mg/zi) trigliceridele au revenit la normal. La fel si VLDL (un compus lipidic cu colesterol si trigliceride). Colesterolul a rămas însă pe loc. E bine că nu a mai crescut, dar, din păcate, nici nu a scăzut. Din ce am citit, rezultă că noua pastilă pe care o iau (Letrozol) ar crește și ea un pic colesterolul. La fel ca Zoladexul.

Momentan sunt bucuroasă că am bifat 2 reușite din 3: au scăzut Trigliceridele și lipidele totale. A mai rămas de rezolvat colesterolul. Și să vedem dacă într-adevăr normalizarea trigliceridelor și oprirea Tamoxifenului duc și la refacerea ficatului.

Și ca idee… din ce în în ce mai mult la spitalele și centrele medicale din alte țări, între care și clinica Mayo, se insistă mult asupra valorii predictive a raportului Colesterol Total / Colesterol HDL care trebuie să fie sub 4. La valori peste 4 crește riscul de accidente vasculare și afectare cardiacă. (Ghici ce? La mine raportul era peste 4.)

Palpitații, aritmii, puls rapid (tahicardie), puls rar (bradicardie), oscilații ale tensiunii arteriale

În ultimele 3 luni de dinaintea accidentului vascular, în prima săptămână de după injecția de Zoladex erau mereu vreo 2-3 zile în care mă simțeam foarte rău. Mi s-a spus că era de la Zoladex și era normal.

Doamne! Mult mi-a luat să am mereu prezent în minte că a te simți rău nu e normal!

Ce înseamnă că îmi era rău:

• O zi aveam dureri înfiorătoare de cap asemănătoare cu o migrenă. Simțeam că îmi explodează capul. Și erau însoțite de greață și amețeli. Petreceam mai toată ziua în pat. A doua zi nici urmă de durere, de amețeală, de nimic. Din păcate această întâmplare ciudată se repetă lunar – o zi pe lună în prima săptămână după Zoladex 🙁
• Simțeam că mi-o ia inima la galop. Apoi se potolea. Apoi iar la trap. Fără să aibă vreo legătură cu vreun efort sau o activitate anume. Îmi măsuram pulsul și varia între 40 și 160.
• Tensiunea oscila și ea între 8/5 și 14/8. Mi-o luam atunci când simteam că ceva nu e în regulă – dureri ușoare de cap, presiune în cap, moleșeală. Eu în mod normal, de când mă știu, am tensiunea 10/6.

În august mi-am luat un aparat de EKG portabil – un aparat care înregistrează electrocardiograma (EKG, ECG) timp de 30 de secunde și care îți spune dacă e ceva în neregulă.

Mi-am luat modelul ME90 de aparat portabil de EKG de la Beurer. L-am cumpărat direct de la reprezentanța Beurer, de pe site-ul lor.

Așa am descoperit că în zilele acelea dificile de după Zoladex aveam destul de multe extrasistole ventriculare, perioade de tahicardie și perioade de bradicardie. În zilele de dinaintea accidentului vascular am avut mai multe astfel de  episoade… mai multe ca niciodată.

Iar când mi-am amintit de acest aspect, după ce mi-am mai revenit, sincer asta a fost triggerul care m-a determinat să apelez la medic în legătură cu cele întâmplate și să aflu că a fost un accident ischemic.

Îmi este foarte util gadgetul ăsta de Ekg pentru că îl pot folosi chiar atunci când mă simt rău, când se întâmplă ceva și pot să văd dacă e vreo problemă la inimă. Și e super ușor de folosit. Chiar sunt încântată de el.

Imediat ce s-a înregistrat un EKG apare pe aparat mesaj că e totul în regulă sau că e o problemă. Nu dă foarte multe detalii, dar îți spune din ce categorie face parte problema. De fapt sunt 6 mesaje care pot să apară: OK, SLOW (frecvența cardiacă sub 55), FAST (frecvența cardiacă peste 100), PAUSE (pauză între bătăi mai mare de 2 secunde), RHYTHM (aritmie), WAVE (unde cu formă modificată).

Dacă văd mesajul RHYTHM sau WAVE descarc înregistrarea pe calculator în softul primit de la ei pe CD și văd ce este. De fapt, atunci se descarcă toate înregistrările și rămân grupate în soft în funcție de dată. De multe ori am salvat fișierul cu EKG-ul din aplicație sau l-am tipărit și l-am arătat medicilor. Se poate descărca și salva și direct pe telefon, dacă ai un telefon compatibil cu applicația lor (al meu nu este, din păcate).

Și pentru că salvează și grupează după dată înregistrările în soft, am putut să vedem clar că în perioada de dinaintea accidentului vascular au fost multe extrasistole ventriculare și tulburări de ritm.

Una dintre potețialele cauze pentru extrasistolele ventrivculare (în afară de povestea cu sunt normale dacă iei Zoladex, Tamoxifen) sunt și deficitele de Calciu și Magneziu. Și cum eram speriată după accidentul vascular și mă știam și cu musca pe căciulă că nu mai luasem de câteva luni bune, regulat, vitamina D (care era destul de mică – tot oscila între 17-20, deși spre apărarea mea am pornit de la 13 acum 2 ani) am făcut o groază de analize de sânge din care s-a văzut că am nevoie și de vitamina D, și de calciu și de magneziu.

Din acel moment am luat în fiecare zi, pe lângă Aspenter (pentru prevenira altui AVC), calciu, magneziu și vitamina D și- uraaa! – la ultimele analize am o valoare a vitaminei D cum de ani de zile nu am mai avut -28, adică puțin sub limita inferioară a normalului de 30. Mă rog, ideal e 50 în situația mea, dar totuși…

Magneziu mai luam eu dar nu regulat – doar când aveam probleme mai mari cu concentrarea, dureri de cap, dureri în mușchi (de la tamoxifen). Calciu chiar nu mai luasem de ani buni de zile.

Folosesc aparatul de EKG de fiecare dată când simt că e ceva în neregulă și, din fericire, în ultimul timp l-am folosit tot mai rar.

Pentru că palpitații și episoade de tahicardie sau bradicardie am avut doar de vreo 2-3 ori în 3 luni de când am întrerupt Tamoxifenul. Cred că Zoladexul nu era singurul vinovat pentru probleme astea, așa cum suspectau medicii. Tamoxifenul își avea și el partea lui de vină.

Când îmi făcea EKG la medic nu apărea niciodată nimic anormal și zicea că totul e în regulă. Mi-a făcut și holter EKG și a ieșit totul ok (doar vreo 4 extrasistole ventriculare în 24 de ore)… Da, numai că ei le făceau la întâmplare, nu în momentele în care apăreau simptomele. Doctorul a spus el că holterul trebuie pus atunci, după injecția de zoladex… numai că mi-a venit rândul la holter doar la vreo 2 săptămâni de la injecție… când oricum nu aveam simptome.

Așa cu aparatul ăsta de ekg portabil îmi fac eu EKG când e nevoie și îl trimit medicului și putem sesiza dacă e ceva grav ca să luăm măsuri.

E adevărat că nu înregistrează decât un traseu odată, pe o singură derivație (față de 12 cât înregistrează un EKG fix din cabinetul medicului, sau 5 canale holterul pe care mi l-au montat mie). În funcție de poziția în care îl pui poate înregistra EKG în 3 derivații (câte una pe rând).

Sunt mai multe aparate de EKG disponibile, dar mie ăsta mi s-a părut mai de încredere datorită mărcii (Beurer) de la care am acasă mai multe produse de care sunt mulțumită și datorită review-urilor pe care le-am citit pe Amazon și pe alte site-uri despre el.

Ce s-a întâmplat după AIT

După AIT, până să ajung într-un final fericit la oncologul meu curant (după vreo 2 săptămâni), am făcut un adevărat tur medical pe la neurologie, cardiologie, medicină internă, RMN, angiografie, 2 oncologi, ecografii inclusiv doppler venos, eco abdominală, eco cardiacă, eco de carotide, analize de sânge…

Între altele, la analizele respective am aflat 3 lucruri noi importante:

• Ecografia dopler la carotide a arătat o îngroșare a complexului intima-medie de la nivelul arterei carotide stângi, cu grosime de 1,1mm.
  • Curios este că toți medicii au spus că nu e relevantă chestia asta pentru că nu e placă de aterom.
  • Și mai curios este că neurologii au spus că accidentul a fost în teritoriul carotidian stâng….
  • Și culmea culmilor este că…multe studii din ultimii 10 ani (din SUA, China, India, Germania, Republica Moldova, etc.) asociază creșterea grosimii complexului intima-media (de peste 0,9 mm) cu creșterea riscului de AVC / AIT. Specialiștii discută despre utilizarea acestui reper pentru a putea interveni din timp, cât pacienții sunt încă asimptomatici, pentru a reduce la maxim factorii de risc. Dar, ce mă miră… la noi în țară Medicina Preventivă este SF.
• La ecografia abdominală am aflat că ficatul meu este steatozic cu steatoză difuză de gradul 1 și un nodul steatozic bine delimitat.
• La ecografia cardiacă mi s-a spus că aș avea o comunicare între atrii, foramen ovale patent. Nu știu de ce, dar am oarece rețineri, mai ales că am mai făcut ecografii cardiace și nu mi-a sus nimeni despre așa ceva până acum (boala asta ar fi trebuit să o am de la naștere). Mi s-a recomandat ecografie cardiacă transesofagiană, care se face cu anestezie generală tip sedare. După ce am citit câte ceva despre analiza asta m-am hotărât să nu mă supun acestui stres, mai ales acum. O să fac la un moment dat o altă ecografie cardiacă normală la alt medic.

În rest nu a fost mare surpriză cu valorile sărite de pe fix din sânge (gen colesterol, trigliceride, vitamina d, calciu, etc.).

Oncologul curant mi-a spus că, după povestea cu incidentul vascular, Tamoxifenul iese complet din discuție.

Și de asemenea, că nu mai am de ales între histerectomie și inhibitor de aromatază pentru că histerectomia iese din discuție.

Oricum eu alesesem să nu fac histerectomie. Puteți citi mai multe despre această dilemă, informațiile despre histerectomie și inhibitori de aromatază în următoarele două articole:

• Cu Tamoxifen la răscruce: Histerectomie sau Inhibitor de aromatază
• Despre histerectomie – posibile urmări neașteptate după operație

Și totuși… Vă vine să credeți că a fost vorba la un moment dat să mi se scoată uterul și ovarele (care nu aveau nimic, în afară de faptul că se îngroșase rău de tot mucoasa uterină de la Tamoxifen) ca să pot lua Tamoxifen în continuare?

Tamoxifen care, pe lângă faptul că îmi dăduse uterul peste cap, mi-a dat și ficatul peste cap și trigliceridele din sânge, accentua efectele adverse pe inimă ale Zoladexului, îmi înțepenea tălpile picioarelor, îmi dădea dureri de mușchi și câte și mai câte (am scris despre o parte dintre ele în articolul (Reacții la Tamoxifen și Zoladex și cum le-am făcut față) și toate se agravau din ce în ce mai mult.. mi-a făcut cadou și un accident vascular.

Asta dovedește încă odată că drumul corect este acela pe care simți tu că trebuie să o iei. Bineînțeles, cu ghidare medicală adecvată. Și pentru asta este important să găsim medici cu care să putem comunica și cu care să ne simțim pe aceeași lungime de undă.

În rest… fără Tamoxifen multe simptome au dispărut ori s-au diminuat. Cum povesteam mai sus, trigliceridele au ajuns la normal. Rămâne de văzut ce se întâmplă cu colesterolul, dacă reușesc să scap fără să iau statine.

Despre steatoza hepatică mi s-a spus că la vreo 6 luni după ce am terminat Tamoxifenul, mai ales dacă se normalizează trigliceridele, va dispărea fără urmă. Sper să fie așa. Voi afla la evaluarea din primăvară.

Iau în fiecare zi vitamina D, calciu, magneziu, Omega 3 – DHA. Bineînțeles, pe lângă tratamentul cu Letrozol și Zoladex.

Voi începe cruciada împotriva colesterolului. Revin în curând cu detalii.

Încerc să fac mișcare 20 de minute în fiecare zi, alternând mers susținut, bicicletă de apartament, stepper, gimnastica pentru drenaj limfatic, pilates, yoga pentru cancer de sân.

Mi-am propus să încerc Tai Chi și Qi Gong. Mi-am comandat 2 cărți despre ele (special pentru cancer de sân) și de abia aștept să văd dacă îmi pot fi de folos. Până acum am făcut doar câteva exerciții pe care le-am văzut în videouri-le centrului Breast Cancer Heaven din Marea Britanie.

Continui să îmi auto-monitorizez tensiunea, pulsul, EKG când simt că ceva nu e în regulă.

Și dacă e ceva ce mă îngrijorează sau nu am mai avut de a face cu el, merg la medic. Și dacă e posibil, aleg consultații online. Am apelat de câteva ori la platforma medicală online ATLAS și sunt foarte mulțumită de cum au decurs consultațiile. Eu, având abonament din partea firmei la Medicover, îmi fac multe dintre analize acolo. Și beneficiez și de anumite consultații gratuite pe platforma Atlas. Iar medicii de acolo au acces în timp real la analizele pe care le-am făcut la Medicover, prin urmare nu mai e nevoie să le trimit.

Și, nu în ultimul rând, m-am asigurat că cei din jurul meu au aflat de algoritmul S.M.A.R.T.

Factorii de risc pentru accident vascular (AVC/AIT)

Vrei să știi dacă ai risc de accident vascular cerebral?

Citește mai jos care sunt factorii de risc.

Vestea bună este că  unii dintre ei (destul de mulți) pot fi controlați și evitați.

Din păcate, mai sunt și alții care sunt cam în afara controlului nostru.

Factori de risc pentru AVC / AIT pe care nu îi poți schimba:

• Istoric familial. Poți avea un risc mai mare dacă unul dintre membrii familiei tale a avut AVC sau AIT.
• Vârsta. Riscul crește cu înaintarea în vârstă, în special după 55 de ani.
• Sexul. Bărbații au un risc ușor crescut față de femei. Numai că, odată cu înaintarea în vârstă, riscul la femei crește și el.
• Un accident ischemic tranzitoriu (AIT) în antecedente.
• Talasemie

Factori de risc pentru AVC / AIT pe care îi poți controla:

Alți factori de risc pot fi controlați. Acești factori cresc riscul de a face accident vascular. Dacă avem unul sau mai mulți dintre acești factori nu înseamnă automat că vom face accident vascular. Înseamnă doar că ne crește riscul de a face accident vascular. Cu cât se adună mai mulți, cu atât riscul este mai mare.

Factori care țin de starea noastră de sănătate

• Tensiune arterială crescută. Riscul de accident vascular începe să crească de valori ale TA (tensiunii arteriale) mai mari de 140/90 mm Hg.
• Colesterol crecut. Uneori colesterolul este crescut datorită alimentației. În acest caz o dietă adecvată poate regla situația. Dacă dieta nu funcționează, sau dacă există și alte cauze ce determină creșterea colesterolului (cum ar fi anumite medicamente) se va stabili un protocol individualizat împreună cu medicul. De regulă, atunci când se ajunge la medicație se prescriu statine.
• Boli cardiovasculare. De exemplu: insuficiență cardiacă, un defect cardiac, o infecție cardiacă sau anomalii de ritm cardiac.
• Afectarea arterelor carotide. Vasele de sânge din zona gâtului, care contribuie la irigarea creierului, se pot înfunda. De exemplu, datorită plăcilor de aterom (depozite de  grăsime pe pereții arterelor).
• Boală arterială periferică.
• Diabetul. Diabetul crește gradul de gravitate al aterosclerozei — arterele se îngustează din cauza acumulării de grăsime — precum și viteza cu care aceasta progresează.
• Niveluri ridicate de homocisteină. Nivelurile sangvine crescute ale acestui aminoacid pot produce îngroșarea și cicatrizarea pereților arteriali, care devin astfel mai predispuși la agregarea de trombi.
• Supraponderabilitatea, Obezitatea, și mai ales depunerea de grăsime în regiunea abdominală cresc riscul de accident vascular, atât la femei cât și la bărbați.

Factori care țin de stilul de viață

• Fumatul. Renunțarea la fumat scade riscul de AVC și AIT. Fumatul crește riscul formării de trombi, crește tensiunea sangvină și contribuie la dezvoltarea aterosclerozei (formarea de depozite de grăsimi – cu precădere colesterol – pe pereții arterelor).
• Lipsa activității fizice. Riscul scade cu practicarea de exerciții fizice regulate de intensitate moderată, 30 de minute pe zi.
• Nutriția deficitară. Reducerea aportului de sare și grăsimi scade riscul de accident vascular.
• Consumul excesiv de alcool.
• Utilizarea de droguri ilegale, precum cocaina.

CE POȚI FACE PENTRU PREVENȚIA ACCIDENTULUI VASCULAR

Cunoscând factorii de risc, poți să iei mai multe măsuri pentru a scădea șansele de a face un AVC sau AIT. Bineînțeles, o primă măsură este să adopți un stil de viață sănătos și să mergi la controale medicale periodice.

Concret, ceea ce poți să faci:

• Renunță la fumat
• Reducerea nivelului de colesterol și trigliceride din sânge. Printr-o dietă adecvată și alte măsuri stabilite împreună cu medicul, Este important să elimini din dietă grăsimile saturate și cele de tip trans.
• Consumă multe fructe și legume. Aceste alimente conțin nutrienți precum potasiul, folați și antioxidanți care au rol protector împotriva accidentelor vasculare.
• Limitează aportul de sodiu. Reducerea sării din alimentație e posibil să nu scadă tensiunea la persoanele hipertensive. Însă, în mod sigur, excesul de sodiu poate duce la creșterea tensiunii la persoanele predispuse.
• Fă mișcare, exerciții fizice în mod regulat. Exercițiile fizice, practicate în mod regulat, sunt unul dintre cele câteva mijloace prin care poți să îți scazi tensiunea fără să fie nevoie să apelezi la pastile.
• Limitează consumul de alcool.
• Menține o greutate normală. Kilogramele în plus influențează și alți factori de risc, precum  tensiunea arterială crescută, bolile cardiovasculare, diabetul. Scăderea în greutate prin intermediul dietei și exercițiilor fizice poate conduce la scăderea tensiunii arteriale și a nivelului de colesterol din sânge.
• Ține diabetul sub control.
• Pune întrebări cu privire la avertizări, contraindicații, reacții adverse pentru fiecare medicament nou prescris de medic. Discută cu el despre riscurile potențiale.

Ca un fel de concluzii

Ar fi extrem de util și eficient, atât pentru pacient cât și pentru medic pe termen lung, ca medicul să își facă timp pentru a comunica cu pacientul.

Și astfel poate să afle multe informații interesante despre antecedente, despre evoluția reală a stării lui de sănătate pentru a putea lua cele mai bune decizii terapeutice. Pentru că există niște protocoale standard cu niște scheme sintetice în spate. Dar există și cazuri de individualizare a schemei terapeutice. De cântărire a raportului risc/beneficiu pentru fiecare pacient în parte.

Da, în România există medici foarte bine pregătiți profesional. Care sunt la curent cu cele mai noi scheme de diagnostic și tratament.

Numai că în România există foarte mulți medici care au setată viteza pe repede-înainte. Care preferă să consulte mai degrabă dosarul, decât pacientul. Iar pacientului îi dă rețeta și cîteva indicații pe fugă.

Și evident când totul e pe repede înainte și timpul tău în cabinet se reduce la câteva minute… de obicei te blochezi când te întreabă dacă ai nelămuriri. Sau, când ți se spune despre o pastilă că îți dă bufeuri și te poate îngrășa că asta e, îți face viața mai neplăcută… tu de unde să îți imaginezi că poate să dea accident vascular?

De multe ori nu este o problemă legată de competența profesională a medicului ci de modul de abordare a pacientului și de timpul alocat pentru fiecare pacient în parte.

Ce este de făcut? 

• Să ne informăm și noi cât mai mult cu privire la boala noastră, la medicamentele pe care le luăm.
• Să ne facem o listă de întrebări – da, efectiv o listă pe hârtie sau pe telefon – și să o folosim la următoarea consultație cu medicul.

De exemplu, dacă luăm Tamoxifen și credem că prezentăm unii dintre factorii de risc pentru accident vascular, să aducem asta în discuție la consultația cu oncologul, fără teamă sau rușine. La urma urmei, viața noastră este în joc aici.

• Când ni se prescrie un medicament nou să întrebăm dacă are reacții adverse, avertizări, contraindicații. Poate că am omis să îi spunem medicului nostru curant despre o boală, o condiție, o analiză mai specială din istoricul nostru medical și care ar putea fi relevantă acum. Poate că dacă ni se vorbește deschis despre contraindicații și avertizări ne pică fisa dintr-o dată că este ceva ce am omis să îi spunem medicului, sau ceva ce i-am spus dar nu a fost luat în considerare la momentul respectiv, sau s-a pierdut prin dosarul nostru medical.
• Nu există un tratament universal valabil pentru cancerul de sân. Uneori conduita terapeutică optimă se stabilește și în funcție de reacția pacientei la tratamentul respectiv. De aceea, deși pentru mine Tamoxifenul nu a fost alegerea cea mai bună, pentru alte femei ar putea fi cea mai bună alegere. Cred că este important, dacă sunteți sub tratament cu Tamoxifen să treceți în revistă cu medicul factorii de risc pentru accident vascular și să încercați să determinați mai bine care ar fi riscul și cum poate fi scăzut. Ca aproape orice alt tratament, și tratamentul potrivit pentru cancer la sân este cel în care beneficiile depășesc riscurile.
• Când ni se spune că e normal ce ni se întâmplă, dar noi nu simțim asta, sau când ni se recomandă o conduită terapeutică cu care noi nu ne simțim pe deplin împăcate trebuie să îi spunem asta medicului. Uneori am putea avea surprize plăcute. Iar dacă ne izbim de un zid și vedem că nu avem cum să comunicăm constructiv cu medicul atunci poate că e momentul pentru o a doua opinie. Sau pentru o a treia… Este foarte important să ne ascultăm corpul și să ținem seama de semnalele pe care ni le dă.
• Să nu ne dăm bătute.
• Să nu ne resemnăm.
• Să luptăm pentru viața noastră așa cum simțim că trebuie să fie.