Despre histerectomie – posibile urmări neașteptate după operație

Când ajungi, ca mine, la o răscruce și trebuie să iei o decizie: histerectomie sau un alt tratament medicamentos - este bine să o faci în cunoștință de cauză. Am scris mai jos despre unele efecte, urmări ale histerectomiei despre care majoritatea medicilor neglijează să ne informeze când ne recomandă cu multă căldură această operație, sub sloganul "nu vei simți nicio diferență"

3
2681

Din clipa în care medicul meu curant (oncologul) mi-a spus că am ajuns la un punct de cotitura în tratamentul urmat (Zoladex și Tamoxifen) și că, în scurtă vreme, va trebui să iau o decizie referitoare la schimbarea terapiei am început să caut informații din surse de încredere cu privire la opțiuni.

Tamoxifenul a provocat îngroșarea din ce în ce mai mare a endometrului (mucoasei uterine), crescând riscul apariției cancerului uterin (unul dintre electele adverse redutabile ale Tamoxifenului, alături de trombembolie și accident vascular cerebral – AVC).

Prin urmare, obiectivul fiind reducerea riscului de cancer uterin, am fost pusă în fața a 2 opțiuni:

  • Continuare Tamoxifen + Histerectomie (uterul odată scos, Tamoxifenul nu mai putea da cancer uterin; și dacă tot scotea uterul, scotea și ovarele ca să nu mai trebuiască sa iau Zoladex pentru suprimarea funcției ovarelor)
  • Continuare Zoladex + Inhibitor de aromatază – am vorbit mai multe despre această opțiune >> Aici Cu Tamoxifen la răscruce: Histerectomie sau Inhibitor de aromatază

În primul rând nu m-am simțit deloc confortabil cu ideea de histerectomie, iar logica de bun simț îmi urla în minte că este imposibil să nu aibă nicio urmare operația asta, să fii ca și nouă după ea.

Mai ales că nu aveam neapărat o problemă care să reclame imperios această operație. Nu aveam leziuni uterine nici canceroase, nici precanceroase.

Toți medicii pe care i-am consultat cu privire la acest aspect (chirurgi, oncologi, ginecologi) au spus că e floare la ureche, se face laparoscopic, adică minim invaziv, că recuperarea este foarte rapidă și că voi fi la fel ca înainte. Inclusiv voi putea să am și viață sexuală. Iar copii… aveam deja unul. Prin urmare nu aveam niciun motiv să vreau să păstrez uterul sau ovarele. Wow!

Și totuși…. eu nu reușeam să asimilez optimismul lor nici la nivel emoțional, nici rațional.

Bineînțeles, aici este vorba și despre unul dintre cele mai încetățenite mituri din medicină (și din societate, în general) conform căruia uterul, odată ce ai născut, este lipsit de importanță și te poți lipsi ușor de el, iar ovarele își declanșeză butonul de stop după menopauză și nu își mai au niciun rost.

Prin urmare, am început cercetarea!

90% din totalul operațiilor de histerectomie sunt efectuate pentru afecțiuni benigne, pentru îmbunătățirea calității vieții.

Peste tot sunt comunicate efectele adverse imediate cu privire la operație (hematoame, posibile leziuni ale organelor vecine în timpul operații, complicații cardiace în cursul operației, desfacere de suturi, prolaps de organe plevine).

În ultimul timp au început să apară, însă, din ce în ce mai multe rezultate ale unor studii efectuate pe termen lung (intre 7 și 22 de ani) cu privire la efectele pe termen lung ale histerectomiei. Atât cu, dar și fără extirparea ovarelor. Despre acestea voi vorbi, cu precădere, în rândurile de mai jos.

Voi începe cu efecte în urma îndepărtării uterului și voi continua cu o discuție despre efecte în urma îndepărtării ovarelor. Și vă mai dau și un mic indiciu – îndepărtarea uterului și păstrarea oavrelor, afectează totuși funcționalitatea acestora.

Posibile efecte adverse „ascunse” ale îndepărtării uterului

Oricât de incredibil ar părea, uterul și ovarele funcționează ca un angrenaj și sunt esențiale pentru menținerea unui nivel optim al stării de sănătate al întregului organism pe toată durata vieții unei femei.

Uterul și ligamentele sale au o foarte mare importanță la nivelul regiunii abdomino-pelvine și, de asemenea, în păstrarea integrității sistemului osos și a funcționalității optime a mai multor organe și sisteme din organism.

Uterul separă vezica urinară de intestin și funcționează ca o ancoră menținând aceste organe la locul lor: vezica urinară, poziționată în fața uterului, iar intestinul poziționat în spatele uterului.

Uterul este situat în continuitate cu colul uterin, iar colul uterin în continuitate cu vaginul.

În afară de aderențele la organele vecine, la lamele sacro-recto-genito-pubiene și la perineu, uterul este bine ancorat la peretele cavității pelvine prin mijloace de suspensie (ligamente).

În plus, de uter sunt atașate și mănunchiuri de nervi și de vase sangvine și limfatice.

Indiferent de tipul de histerectomie (totală, parțială, operație clasică sau laparoscopică), toate aceste conexiuni ale uterului sunt secționate.

Ligamentele late, ligamentele rotunde, ligamentele cardinale, ligamentele utero-sacrate asigură integritate structurală și susținere atât pentru organele cât și pentru oasele pelvine.

Dereglări la nivelul organelor pelvine

Odată cu îndepărtarea uterului, se modifică și raporturile anatomice între organele plevine, cu impact important asupra funcționalității acestora.

Dacă se adaugă și slăbirea planșeului pelvin, asociată cu secționarea mănunchiurilor de nervi se poate ajunge la:

  • incontinență urinară (lipsa de control asupra urinării)
  • constipație
  • balonare
  • senzație de evacuare incompletă
  • incontinență fecală (inabilitatea de a controla eliminearea fecalelor)
  • prolaps al organelor pelvine (care ajung să bombeze în pereții vaginului)

Difuncțiile urinare și la nivelul vezicii urinare sunt destul de frecvent raportate în urma histerectomiei. Unul dintre motive este că uterul, în poziția sa naturală, asigură suport pentru vezica urinară. Odată cu îndepărtarea uterului, o parte din suport dispare.

Problemele intestinale sunt și ele destul de frecvente. Odată ce uterul a fost îndepărtat, intestinele se deplasează în jos și ocupă spațiul ocupat anterior de uter.

Fără uter ca să joace rol de tampon între intestine și vezică, atunci când intestinele sunt pline cu materii fecale, acestea exercită presiune asupra peretelui vezicii urinare prin contact direct.

Rectul poate bomba în peretele vaginului sub forma unei hernii denumite rectocel. Cazurile ușoare de rectocel pot da doar o senzație de presiune în vagin și senzația că rectul nu a fost golit total la defecație. Cazurile moderate pot da dificultăți la defecatie, disconfort sau durere la evacuare sau act sexual, constipație și o senzație generală că: „ceva cade” sau „ceva iese” prin rect. Cazurile severe de rectocel pot determina sângerare vaginală, incontinență fecală intermitentă sau chiar prolapsul herniei la exteriorul vaginului sau prolaps rectal prin anus.

Probleme în urma secționării terminațiilor nervoase

Odată cu secționarea mănunchiurilor de nervi se poate produse o diminuare a sensibilității la nivelul vaginului, clitorisului, labiilor și mameloanelor.

De asemenea, afectarea terminațiilor din plexurile pelvine pot produce tulburări la nivelul ureterelor și sfinterelor acestora, precum și la nivelul musculaturii intestinului.

La unele paciente au fost descrise dureri sub formă de arsură care radiază dinspre talie în jos, spre fese și spre spatele genunchilor care pot provoca dificultăți la mers sau la așezatul pe scaun.

Alte paciente descriu prezența unor șocuri electrice ciclice la nivelul vaginului, ca urmare a secționării mai multor terminații nervoase de la nivelul regiunii pelvine. 

Efecte asupra vieții sexuale

În primul rând va exista un efect psihologic al operației care va trebui depășit.

Apoi, va exista problema diminuării sau chiar a dispariției sensibilității la nivelul organelor genitale datorită secționării terminației nervoase.

În același timp, fluxul sanvin la nivelul vaginului va fi diminuat din 2 posibile cauze:

  • La unele femei artera vaginală se desprinde din artera uterină
  • Ramuri din artera uterină coboară la nivelul vaginului și se anastomozează cu ramuri din arterele vaginale dând naștere arterei azygos a vaginului. Venele urmează și ele traiectul arterelor.

Senzațiile de la nivelul vaginului asociate actului sexual pot fi diminuate până la dispariție.

Și evident că, dacă înainte de operație aveai orgasm uterin, după operație în mod cert nu vei mai avea.

Vaginul venind direct în continuarea uterului, când uterul este îndepărat, el rămâne deschis. Astfel că în cursul intervenției pentru histerectomie va fi suturat (cusut) în zona respectivă. Nemaifiind conectat la colul uterin, vaginul va fi fixat și de unul sau mai multe capete ale ligamentelor restante. La final va fi ca un buzunar cu o lungime mai mică decât cea inițială.

Uneori suturile respective nu țin și unele femei se pot confrunta cu prolaps al vaginului în regiunea genitală – ca un buzunar întors pe dos. Bineînțeles, asta presupune încă o intervenție pentru repararea defectului.

Probleme drenaj limfatic. Limfedem

Odată cu înlăturarea de vase limfatice și ganglioni limfatici se pot produce tulburări ale circulației limfatice cu apariție de limfedem la nivelul abdomenului și membrelor inferioare.

Probleme cardiovasculare

Mai multe studii de lungă durată (dintre care unul întins pe o perioadă de 22 de ani în SUA, dar și altele cu durată medie de 7 ani efectuate în Finlanda, Danemarca, Suedia, China, Taiwan) au relevat o frecvență crescută a afecțiunilor cardiovasculare la femeile care au suferit operații de histerectomie atât parțiale (scos doar uterul) cât și totale.

Astfel s-a constat o incidență crescută de până la de 4,6 ori mai mare decât în rândul populației generale a unor afecțiuni precum:

  • hiperlipidemie (creșterea concentrației de grăsimi în sânge)
  • hipertensiune
  • obezitate
  • aritmii cardiace
  • boală coronariană
  • infarct miocardic

Și ceea ce este foarte interesant de reținut – ultimele studii în domeniu s-au axat pe urmărirea femeilor cu histerectomie parțială, adică cu păstrarea ovarelor ceea ce teoretic le-ar fi conferit protecție cardiovasculară.

În trena acestor studii, organizații reputate precum The North American Menopause Society (NAMS) recomandă evaluarea cu mare atenție a tuturor cazurilor și efectuarea histerectomiei în cazurile în are este absolut necesară.

La fel ca Mayo Clinic și Rochester Epidemiology Project, Harvard Medical School are aceleași recomandări, adăugând că în cazurile în care operația se realizează, femeile respective trebuie să ia niște măsuri suplimentare pentru protejarea aparatului cardiovascular: exerciții fizice regulate, dietă sănătoasă, monitorizarea constantă a tensiunii sangvine și a colesterolului și comunicarea strânsă cu medicii pentru a reduce orice alt risc cardiovascular.

Un studiu tip cohortă desfășurat pe o perioadă de 7 ani la nivel național în Taiwan (7605 femei cu histerectomie partială intre anii 997 to 2009 si un grup de control de 30420 de femeie fără histerectomie) a arătat, printre altele un risc crescut de Accident Vascular Cerebral (AVC) la femei sub 45 de ani.

Fac aici o mică paranteză – se pare că oncologul meu avea cunoștință despre acest studiu pentru că în clipa în care a aflat că am suferit un Accident ischemic tranzitoriu a spus fără echivoc că histerectomia iese din discuție.

Puteți citi mai multe despre experiența mea cu accidentul vascular, inclusiv cum să recunoști un AVC și ce poți face ca să previi >> Aici – Accident Vascular sub Tamoxifen și Zoladex

!!! Deci mare atenție, informați medicul cu privire la eventualele accidente ischemice tranzitoriuu sau accidente vasculare cerebrale atunci când vine vorba în ecuație despre histerectomie! Mai ales dacă aveți sub 45 de ani.

Deplasarea oaselor pelvine

Când ligamentele sunt secționate, se produc deplasări la nivelul oaselor și organelor de la nivelul pelvisului.

Secționarea ligamentelor poate conduce la deplasarea oaselor pelvine și lărgirea bazinului, afectând mai multe regiuni precum: șoldurile, partea inferioară a spatelui, dar și întregul schelet în ansamblu.

Deplasarea oaselor pelvine poate conduce și la compresii la nivelul coloanei. Ca urmare se poate produce coborârea cutiei toracice cu ștergerea taliei, bombarea burții.

În afară de efectul estetic, aceste modificări vin la pachet  cu dureri cronice de șold și coloană.

Asocieri cu cancerul

Carcinom cu celule renale

Un număr de studii au documentat asocieri semnificative între histerectomia cu indicație benignă (nu pentru cancer) și carcinomul cu celule renale. S-a arătat că riscul variază cu vârsta, cel mai mare risc înregistrându-se la 10 ani de la operație în rândul femeilor care au făcut operația la o vârstă mai mică de 44 de ani.

Cancer de tiroidă

Mai multe studii pe termen lung (între care unul realizat în SUA pe 127.566 femei cu histerectomie și publicat în  Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism (JCEM)) au arătat existența unei legături între cancerul de tiroidă și operația de histerectomie, fie ea cu prezervarea ovarelor sau cu extirparea lor. În baza acestui studiu, specialiștii recomandă ca în indicațiile benigne pentru histerectomie să fie efectuată o evaluare atentă a riscurilor potențiale pentru dezvoltarea cancerului tiroidian.

Efecte adverse ale îndepărtării ovarelor

În plus față de cele de mai sus, dacă se îndepărtează și ovarele într-o histerectomie completă, pot să apară o serie de probleme, dintre care multe se suprapun cu efectele adverse ale tratamentului Zoladex + Letrozol (alternativa pentru mine la histerectomie).

Cu diferența că tratamentul medicamentos e limitat în timp (5 ani în cazul meu). Și că, totuși, sub tratament, se secretă în sânge mici cantități de hormoni – estrogeni, progesteron, testosteron.

Îndepărtarea ovarelor, prin eliminarea secreției de hormoni, conduce la:

  • o serie de afecțiuni cardiovasculare
  • creșterea lipidelor în sânge
  • osteoporoză și diverse fracturi între care cea de șold este cea mai frecventă
  • demență
  • tulburări cognitive și de memorie
  • parkinsonism
  • tulburări de somn
  • afectare oculară și cutanată
  • tulburări de dispoziție.

Iar în ceea ce privește aceste ultime tulburări menționate, ei bine… nu, nu sunt psihice ci au la bază un substrat chimic, sau mai bine zis biochimic.

În plus, îndepărtarea ovarelor înainte de vârst de 46 de ani, s-a dovedit că provoacă îmbătrânire accelerată și, posibil, scurtarea duratei de viață.

Asocieri cu cancerul

Mai multe studii au documentat asocierea îndepărtării ovarelor cu cancerul de colon.

Conform unui studiu suedez (publicat în 2016 în British Journal of Surgery) efectuat pe aproximativ 200.000 de femei care au suferit îndepărtarea ovarelor, riscul de a face cancer de colon crește cu 30% față de riscul în populația generală.

În concluzie

În mod clar, atunci când este vorba despre o afecțiune canceroasă sau precanceroasă la nivelul organelor genitale, îndepărtarea uterului este necesară.

Însă atunci când este vorba despre contracararea efectelor adverse ale unui tratament sau de managementul terapeutic al unei afecțiuni benigne, este indicat a se avea o discuție serioasă cu medicul curant și consultarea ca second opinion și a altor specialiști.

Analizând și potențialele beneficii ale celeilalte variante terapeutice medicamentoase (despre care puteți citi >> Aici) eu am ales să să zic NU la histerectomie.

Numai că soarta mi-a luat-o înainte și a decis ea pentru mine sub forma unui Accident Ischemic Tranzitoriu (AIT) făcut sub tratament cu Tamoxifen și care m-a scos automat din cursa pentru histerectomie.

Precizare importantă

Articolul nu este scris pentru a spune că histerectomia trebuie evitată cu orice preț.

Este scris pentru a declanșa o comunicare eficientă cu medicul care să conducă la o bună înțelegere a situației globale a stării de sănătate a pacientei. Și pentru a duce, în final, la luarea de comun acord a unei decizii informate.

Așa cum prea bine știți, o decizie medicală se bazează pe evaluarea și cântărirea atentă a riscurilor și beneficiilor. Și cred că pacienții trebuie să fie informați cu privire la acestea înainte de a se lua decizia terapeutică (de comun acord, bineînțeles). Pentru că fiecare pacient este un caz aparte și trebuie tratat ca atare.

Și fiind vorba despre viața lui, pacientul ar trebui să fie cel care are decizia finală. Care trebuie să fie însă una  bine informată. Pacientul știe cel mai bine care îi sunt prioritățile și ce contează cel mai mult pentru el. Cât de mult contează calitatea vieții pe termen scurt și cea pe termen lung. Sunt foarte mulți factori de luat în considerare.

Iar dacă decizia luată va fi în asentimentul lui, pacientul va lupta de zeci de ori mai bine și cu mai multă forță pentru a o scoate la capăt.

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here