La intrarea în clădire, în dreptul intrării este amplasată o structură semicirculară gen tunel de decontaminare. Are și avertizările referitoare la lămpile cu UV la care dacă te uiți poți suferi leziuni grave. Dar nu e nicio lampă aprinsă… de fapt toată mașinăria aia e pe post de decor… nu e funcțională. Și nici măcar pe post de decor nu servește pentru că estetica ei cam lasă de dorit.
Am intrat în clădire, am dat cartea de identitate la recepție, mi-am luat foaia de prezentare și… am primit, în plus, față de data trecută și o foaie A4 pe care să îmi trec numele, adresa, telefonul, să zic dacă am avut contact cu vreun bolnav COVID-19, dacă am fost în străinătate recent, dacă am prezentat vreun simptom dintr-o listă ce include printre altele febră, tuse, dureri în gât. Am completat fișa conștiincios și am fost îndrumată cu ea în mână spre salonul de tratamente.
Pe foaia completată de mine nu s-a uitat nimeni, cel puțin cât am fost eu acolo.
Păi dacă scopul ei era unul de triaj, gen… nu trebuia să se uite cineva pe ea, să analizeze datele, să ia măsuri în caz că ceva nu era în regulă? Dar na, asta e când anumite lucruri se fac doar pentru a le bifa ca realizate, atunci când ele sunt de fapt părți dezmembrate din niște pseudo-proceduri încropite pe genunchi.
În salon erau peste 10 pacienți la tratament așezați pe scaune și paturi cu un scaun sau pat gol între ei. Dar scaunele și paturile erau extrem de apropiate unele de altele.
Unii pacienți aveau măști, alții nu aveau măști, iar unii aveau măști și le țineau lăsate sub bărbie. Unii aveau mănuși alții nu aveau mănuși. Unii mai și tușeau. Nu zic că aveau COVID-19, poate că tușeau pentru că aveau vreun cancer pulmonar ceva, sau vreo reacție la tratament…
Dar, totuși… în plină epidemie de COVID-19, într-un salon în care distanțarea socială e pură poveste de adormit copiii cum să îți permiți să lași unii lângă alții pacienți dintre care unii ar putea fi suspecți de COVID-19 (dar, da, nu ai de unde să știi asta pentru că nici nu te-ai uitat pe foile completate de ei) fără ca măcar să le impui tuturor să poarte mască și mănuși , pe care eventual, chiar tu ca instituție medicală să le pui la dispoziție?
Era o singură asistentă în tot salonul care, cu toată bunăvoința de care era în stare, se ocupa de toți pacienții. Dar era clar copleșită. Se pare că astăzi nu era prezent tot personalul pentru că au apreciat că nu va veni multă lume la tratament zilele astea. Pe bune??? În ce bază au dedus ei chestia asta?
Dar ce, pacienții cu cancer se duc când au ei chef la tratament? Nu există niște protocoale, niște scheme de tratament? Eu, de exemplu am alarmă setată pe telefon, recurentă, la fiecare 28 de zile ca sa fac Zoladexul. Dar, mai mult decât atât…. toți acei pacienți sunt în evidența centrului ambulator… prin urmare, dacă s-ar dori acest lucru, s-ar putea scoate o proiecție pe zile a prezenței pacienților la tratament în centru.
A, da, bineînțeles, asta ar presupune niște proceduri adevărate, create și implementate „pe bune”. Ar presupune identificarea, stocarea și analizarea pertinentă a fluxului informațional. Ar presupune o viziune managerială orientată spre eficientizarea instituției medicale și beneficiul pacienților, nu una orientată spre propriile interese și buzunare ale managerului care vrea “faima și gloria” acestui post, fără munca asiduă de zi cu zi pe care o presupune. De aceea se trasează pseudo-proceduri pe genunchi care trebuie bifate doar pe hârtie și să dea bine la un eventual control.
Dar, îi pasă cuiva din sistemul ăsta putred sanitar românesc și de pacienți? Da ce zic eu de pacienți, că nici de ai lor nu le pasă.
Am plecat de acolo cu un gust amar… și nici măcar cu cineva în concret pe care să dau vina… pentru că asistenta aceea, săraca de ea, făcea tot ce era omenește posibil să aibă grijă de atâția pacienți în același timp și cu zâmbetul pe buze… când să mai aibă timp să citească și să clasifice hârtiile alea? Sau să observe ce fac totți pacienții și să le facă observații? Ea era setată să administreze corect tratamentele.
Ce lipsea de fapt… era un flux al gestionării pacienților. Și asta e ceva ce ține de managementul unității respective. Să se facă niște programări, să vină un anumit număr de persoane într-un interval de timp, să se verifice foile pe care le completează, să se verifice dacă sunt echipați corespunzător, dacă își păstrează măștile pe durata administrării tratamentului și dacă acest lucru nu e posibil să îi izoleze pe fiecare într-un salon pe durata administrării tratamentului.
Măi, pe bune, dar voi nu vă dați seama că pacientul care tușește și nu poartă mască poate să îi infecteze nu numai pe ceilalți pacienți (care sunt deja în grupa de risc) dar și personalul medical.
În România nu Coronavirusul va face cele mai multe victime în perioada pandemiei ci incompetența și putreziciunea sistemului medical românesc.
