De la Tamoxifen la Chiuretaj Biopsic x2

La jumătate de an de la începerea tratamentului pentru cancer de sân cu Tamoxifen și Zoladex, după un cortegiu de tot felul de reacții adverse (neplăcute, dar suportabile și, oricum, nu grave – putați citi mai multe despre ele >> Aici) mucoasa uterină, endometrul, a început să ia proporții.

Am urmărit la 3 luni evoluția prin ecografie transvaginală, iar când a depășit 9,5 mm, oncologul a hotărât că este vremea pentru un chiuretaj biopsic.

Primul chiuretaj biopsic – la Spitalul Medicover

Am apelat la ginecologul la care mergeam în mod regulat la control și cu care am și născut în urmă cu 4 ani. Astfel că pe 2 martie anul acesta, chiar la debutul epidemiei de coronavirus, m-am internat pentru o zi în spitalul Medicover pentru intervenția chirurgicală.

Mi s-a explicat de la început că este o procedură care se face cu anestezie generală și, mai ales în cazul meu – care am născut prin cezariană – nici nu se pune problema de anestezie locală, din cauza riscului de ruptură a peretelui uterului.

Branula și anestezia generală

Fiind în epidemie de coronavirus, nu mi s-a permis accesul însoțită, astfel că am intrat singură în spital.

Am urcat la etajul unde se făceau intervențiile de acest tip și mi s-a repartizat un pat într-un salon unde mi s-a luat sânge, mi s-a montat branulă, m-a consultat anestezistul și am așteptat vreo 2 ore până când m-a chemat la sală.

Totul era foarte curat și frumos amenajat.

Am avut și o colegă de salon cu care am avut parte de o conversație interesantă, până când au luat-o la sală.

Incredibil, deși am menționat în repetate rânduri operația prin care trecusem și interdicțiile legate de mâna de pe partea cu operația… când a trebuit să mi se ia sânge sau să mi se măsoare tensiunea, asistentele încercau să facă aceste manevre la mâna de pe partea cu operația.

Menționați oricărui cadru medical cu care intrați în contact despre interdicția de a efectua manevre la brațul de pe partea cu operația, dacă vi s-au scos și ganglioni limfatici!

• nu este ok să vi se măsoare tensiunea la mâna de pe partea cu operația
• nu este ok să vi se monteze branula la mâna de pe partea cu operația
• nu este ok să vi se injecteze substanțe la mâna de pe partea cu operația

Am pleca spre sala de operație pe picioarele mele, însoțită de o asistentă.

Deși am insistat la toată lumea să treacă în foaie observațiile legate de mâna de pe partea cu operația, pe masa de operație asistenta începea să îmi monteze tensiometrul…. Da! Incredibil! Tot la mâna de pe partea cu operația. Am luat-o de la capăt cu povestea, evident!

Noi suntem cele care, în primul rând, trebuie să avem grijă de noi. Și trebuie să lăsăm orice rușine, jenă, sentiment incomod la o parte atunci când este vorba de sănătatea noastră. Și să nu plecăm de la premisa că medicii și asistentele ne cunosc pe dinafară tot istoricul medical relevant (chiar dacă noi la un moment dat i-am informat despre el) sau știu a priori ce este mai bine pentru noi.

După ce am mai povestit odată despre operație, ganglioni, limfedem… îmi aduc aminte cum medicul anestezist a început să îmi injecteze o substanță în venă și cum o căldură începea să se împrăștie în corp de acolo…

Trezirea din anestezie. Primele ore după intervenție

Apoi m-am trezit în salon la vreo oră și un pic de la operație.

Mă simțeam amețită și aveam dureri de burtă destul de puternice.

Mi s-a administrat un calmant și am adormit iar vreo 2 ore.

Apoi m-au ajutat asistentele să mă mobilizez, să merg la baie, care comunica direct cu salonul și era extrem de curată.

Aveam hemoragie destul de puternică, însă m-am plimbat un pic prin salon ca mă mișc, așa cum a spus anestezista. A venit la un moment dat și medicul care m-a operat ca să îmi spună că totul a decurs bine și că a trimis la laborator bucăți de mucoasa. La un moment dat mi s-a făcut foarte sete, apoi mi s-a făcut foame. De abia așteptam să pot pleca.

Cât a durat intervenția de chiuretaj biopsic și spitalizarea

În total am stat 9 ore în spital, din care 2 ore am așteptat să mă ia la sală. Operația a durat în jur de 30 de minute.

Cum m-am simțit în zilele de după intervenție

Am avut dureri de burtă vreo 2-3 zile după intervenție, dar nu atât de groaznice încât să iau vreo pastilă.

Ca restricții mi s-a spus:

• 7 zile fără efort fizic
• 10 zile fără băi fierbinți

Am avut hemoragie cam o săptămână, iar în primele 3 zile a fost destul de serioasă. Atât de serioasă încât am apelat la absorbante pentru lăuze care și-au făcut treaba excepțional de bine. Sunt ceva mai groase decât absorbantele obișnuite și mult mai lungi – ideale pentru hemoragiile de după intervențiile chirurgicale.

Atât după naștere, cât și după cele 2 chiuretaje biopsice eu m-am înțeles foarte bine cu 2 mărci de astfel de absorbante:

• BabyOno – nu sunt din bumbac, dar materialul este foarte moale și nu provoacă iritații. Sunte cele mai lungi absorbante de acest tip și destul de subțiri, ănsă datorită dimensiunilor protejează foarte bine. Au și un pret foarte bun, indiferent de unde le luați, undeva în jur de 15 lei pachetul cu 10 bucăți.Eu le-am luat de pe Emag
• Organyc – sunt din bumbac organic natural și se simt foarte plăcut. Nu provoacă absolut deloc iritații și sunt ceva mai scurte și mai groase. Costă dublu față de BabyOno. Eu am luat cu 30 și ceva de lei pachetul cu 12 bucăți, de pe Emag.

Agonia așteptării rezultatului. Nepăsarea laboratorului Synevo sau a centrului medical Medicover. Lipsa de bun simț a unora.

Deși am sunat aproape din 2 în zile în centrala centrului medical Medicover ca să întreb de rezultate pentru că aveam programare la oncolog și nu avea sens să mă duc fără rezultate, iar dacă nu mă duceam atunci riscam să nu mai apuc să mă văd cu oncologul o lungă perioadă de timp (ceea ce, de altfel, s-a și întâmplat, datorită evoluției pandemiei și instaurării restricțiilor)… mi se comunica sec că nu erau gata rezultatele. La insistențele mele mi se spunea că au sunat la laborator, iar cei de la laborator spuneau că nu s-a prelucrat încă proba, că nu au ieșit rezultatele, etc.

După o lună de zile (adică la ceva timp de la depășirea termenului maxim de livrare a rezultatelor), am făcut un tărăboi mai exploziv la telefon și, în cele din urmă am primit rezultatul pe e-mail.

Și… ATENȚIE!!!! Urmează MAREA BĂTAIE DE JOC marca Medicover sau Synevo… 

Rezultatul era gata din 6 martie 2020!!!

Adică la 4 zile de la data intervenției.

Iar concluzia….Concluzia… Știți care era????

Materialul tisular examinat este insuficient pentru elaborarea unui diagnostic histopatologic. Se recomandă evaluarea oportunității de repetare a chiuretajului uterin.

Aveți idee ce înseamnă pentru un bolnav de cancer să primească acest rezultat care fusese gata la 4 zile de la intervenție, adică în timp util ca să se prezinte cu el la medic…. să primească acest rezultat cu întârziere de o lună de zile în urma nenumărator insistențe cărora li se răspundea cu clișeisticul Nu este gata rezultatul???

Doamnelor și domnilor de la clinică și de la laborator…. dacă citește vreunul dintre voi aceste rânduri… Nu vă simțiți un pic vinovați că v-ați bătut joc de un om?

Nu v-ați gândit nicio clipă că fiecare zi de întârziere în livrarea rezultatului (un rezultat care ERA GATA) însemna o șansă în minus, o zi în minus la viața unui om?… și cu atât mai mult când omul respectiv vă suna atât de des și vă implora să îi dați rezultatul pentru că de asta depindea tratamentul lui pe mai departe. Repet – un bolnav de cancer.

Păi vă zic eu că poate ar fi trebuit să vă gândiți la asta.

Și poate dacă ați fi livrat rezultatul la timp, poate că nu pierdeam consultația atât de importantă la oncologie… pentru că de acest rezultat depindea cursul tratamentului pe care îl urmam. Poate că aș fi făcut mai repede al doilea chiuretaj biopsic… poate că mi se schimba mai devreme tratamentul și nu ajungeam să trec prin experiența unui AIT – adică accident ischemic tranzitoriu!!!!!

Și dacă aș fi ajuns la oncolog în timp util aș fi făcut și eu în timp util CT-urile de control, nu cu o întârziere de atâtea luni ca să mă ia aproape toți medicii la rost că de ce am făcut investigațiile atât de târziu.

Mda…. cam asta a fost experiența primului chiuretaj biopsic uterin.

Vă dați seama, presupun, de ce nu am mai avut încredere să îl fac pe al doilea în același loc.

În afară de medici foarte bine pregătiți și buni profesioniști, un centru medical, un spital și un laborator au nevoie și de un sistem adminsitrativ bine pus la punct și de OAMENI pe toate pozițiile de interacțiune cu pacienții. De persoane cărora să le pese…

Folosesc în continuare serviciile Medicover, pentru că am avut și multe experiențe bune acolo. Însă sunt mult mai vigilentă cu orice interacțiune pe care o am cu ei. Iar după această experiență am decis să devin mult mai vocală după orice experiență medicală ce nu decurge așa cum ar trebui. Pentru că dacă lucrurile merg aiurea la un moment dat pentru mine, este foarte posibil să meargă la fel de aiurea și pentru alte persoane, și apoi, iar, pentru mine. Iar vina pentru ce li se va întâmpla altor persoane, pentru că eu am tăcut, va fi în parte și a mea.

Cred cu tărie că schimbarea în sistemul medical, fie el privat sau de stat, depinde în mare măsură și de pacienți. Nu este normal să închidem ochii și să ne înghițim limba în urma unor experiențe neplăcute cu sistemul medical… Știți ceva? Data viitoare poate nu vom mai fi atât de norocoși / norocoase și eroarea respectiva ne va costa chiar viața.

Al doilea chiuretaj biopsic – la spitalul Sanador

După cum spuneam, în urma experienței precedente mintea mea, pur și simplu, refuza ideea repetării chiuretajului biopsic la Medicover / Synevo.

Însă era clar că trebuia să îl fac pentru că atât oncologul, cât și chirurgul, precum și doi ginecologi au insitat asupra repetării lui. Rezultatul ar fi fost crucial pentru stabilirea cursului viitor al tratamentului și în vederea evaluării oportunității operației de histerectomie.

În principiu, dacă ieșeau ceva modificări maligne sau precanceroase ar fi trebuit să mi se facă histerectomie. Dacă rezultatul nu evidenția astfel de modificări, puteam opta între înlocuirea Tamoxifenului cu un inhibitor de aromatază și continuarea Zoladexului sau înlocuirea Tamoxifenului cu un inhibitor de aromatază și histerectomie (adică scoaterea uterului și ovarelor).

Sinceră să fiu nu doream să aleg histerectomia decât ca ultimă soluție, pentru că nu mă simțeam ok cu îndepărtarea unei părți atât de importante din mine. Și mai ales pentru că m-am documentat foarte serios cu privire la posibilele urmări ale acestei operații, iar ceea ce am aflat nu m-a încurajat absolut deloc să o iau pe acel drum.

Așa că am făcut un mic research și am ales, pentru liniștea mea sufletească, să fac acest chiuretaj biopsic la spitalul Sanador.

Față de Medicover, mi s-a recoltat cu câteva zile înainte de operație o cultură de secreții vaginale/col uterin și analize de sânge cu hemogramă și markeri de coagulare. La Medicover nu mi s-a recoltat analiza de secreții, iar analizele de sânge mi s-au recoltat cu 2 ore înainte de intervenție.

Fiind în plină pandemie de coronavirus, evident că de data aceasta mi s-a efectuat și testul COVID.

Interacțiunea nefericită cu personalul de la recepția Sanador

Atât la recoltarea analizelor, cât și la internare interacțiunea cu personalul de la recepție a fost groaznică la Sanador. Doamnele sau domnișoarele respective erau extrem de nepoliticioase, se rățoiau la pacienți, dădeau informații aiurea…. te puneau să stai aiurea în tramvai la o coadă și apoi aflai că de fapt mai bine stăteai la cealaltă la care te așezaseși tu inițial… Chestii de genul acesta. Unde pui că la internare, la recepție nu le mergea counterul despre care se rățoiau la tine că trebuie să îl urmărești.

Fetele de la recepție din ziua internării cred că mai aveau puțin și mă luau la palme. Enervate că le cer detalii cu privire la formulare și wow! chiar vreau să le citesc înainte să le semnez. Ce pacientă ciudată care vrea să fie informată cu privire la un act medical asupra propriului ei corp! Ce tupeu, nu-i așa? Și, ca fapt divers, counterul de la recepție arăta la externare fix același număr care era afișat la internare.

Cred că recepționistelor Sanador nu le-ar strica deloc un curs de bune maniere.

Asistentele, branula și anestezia generală

Evident că, preventiv, eu mi-am spus povestea cu brațul absolut fiecărui cadru medical care interacționa cu mine ca să fiu sigură că previn eventuale acțiuni greșite.

La fel ca la Medicover, am plecat spre salonul de intervenții pe picioarele mele, însoțită de o asistentă.

Mi-am recitat poezia cu brațul și în sala de intervenții de 2 ori – asistentei și anestezistului. Asistenta, evident că tot pe brațul cu pricina dorea să îmi pună tensiometrul. Mă gândema să îmi pun o brățară cu NU VĂ ATINGEȚI DE MÂNA ASTA, dar mai mult ca sigur majoritatea l-ar ignora. Așa că tot mai safe e să îi bat la cap cu vorbele.

Asistentele, dar și întreaga echipă medicală de la Sanador s-au purtat extrem de drăguț, de amabil cu mine. Adică, sincer, chiar am simțit empatie din partea asistentelor atât înainte de operație cât și după. Nicio privire sictirită, răbdare, atenție, amabilitate. Wow! Excelent! Și o surpriză extrem de plăcută după dușul rece de la recepție.

De data asta nu am mai simțit nicio căldură când mi s-a injectat anestezicul. Pur și simplu a fost ca și cum adormeam încet, încet.

Trezirea din anestezie. Primele ore după intervenție. Telefonul cu apelare rapidă

M-am trezit chiar în sala de operație și știu că mi s-a spus să nu adorm la loc, să rămân trează. Dar, fără să vreau, am alunecat ușor-ușor spre lumea viselor. M-am luptat ceva cu mine ca să nu adorm.

În prima jumătate de oră în salon mă uitam la perfuzie și mă rugam să se termine mai repede ca să scap de firul ăla lung care îmi limita libertatea de mișcare.

Când perfuzia era pe terminate am putut să chem imediat asistenta pentru că la internare am primit un telefon micuț cu apelare rapidă pentru asistente.

Sincer, treaba asta cu telefonul îți dă un mare confort psihic ție ca pacient. Pentru că te gândești că orice ți s-ar întâmpla, o asistentă este la un click distanță.

Totul era foarte curat și bine organizat. Păcat de suporturile de perfuzii care arătau un pic cam dubios. Zici că erau ruginite, deși vreau să cred că acela era doar stratul maroniu de sub vopseaua arginitie.

De data asta am avut noroc și nu mi-a fost nici greață și nici dureri nu am avut.

La puțin timp după intervenție a venit în salon și doctorița care m-a operat și mi-a spus că totul a decurs fără incindente, că a trimis material suficient la laborator și că părerea ei este că va totul bine.

Mi s-a explicat că trebuie să mă mobilizez cât mai repede și după ce merg o dată la toaletă pot să beau și apă, iar apoi după vreo oră, dacă e totul ok, pot să și mănânc.

Cu toaleta a fost un pic mai delicat pentru că… nu mergea becul și nici device-ul cu săpun nu era funcțional, lucru pe care l-am semnalat încă dinainte să merg la sala. Într-un final, la ceva timp după ce am venit de la sală a venit un muncitor să repare becul din baie. Astfel că am reușit să merg și la toaleta. Cât despre săpun…. bine că aveau recipiente cu dezinfectant în cameră!

Mi-au adus asistentele o sticlă de apă plată, un măr și un sandwich pe care l-am devorat instantaneu 🙂 și care a fost foarte gustos. Acestea erau incluse în pachetul de spitalizare de zi.

Cât a durat intervenția de chiuretaj biopsic și spitalizarea

În total am stat 8 ore în spital, din care aproape 1 oră jos la recepție cu procedurile de internare, trimisă aiurea dintr-un loc în altul și 1oră am așteptat să mă ia la sală, timp în care mi s-a făcut Ekg, am mai completat niște formulare, mi s-a luat temsiunea. Operația a durat în jur de 30 de minute.

Cum m-am simțit în zilele de după intervenție

După intervenșie nu am avut absolut deloc dureri de burtă, iar hemoragia nu a ținut mai mult de 3 zile, timp în care am folosit, la fel ca și data trecută, absorbante pentru lăuze.

Restricțiile au fost aceleași ca data trecută:

• 7 zile fără efort fizic
• 10 zile fără băi fierbinți

Rezultatul primit la timp, după un telefon în centrală

Vă dați seama că număram pe calendar cum trec zilele, și când am văzut că a 14-a zi de la intervenție (termenul maxim de eliberare a rezultatului, conform contractului cu Sanador) trecea și ea fără să primesc vreun rezultat am pus mâna pe telefon și am sunat în centrală la Sanador. Mi-a răspuns o centralistă foarte drăguță care a verificat și mi-a spus că era gata rezultatul. I-am mai dat o dată adresa de email și în câteva minute aveam rezultatul pe mail.

Din fericire biopsia a arătat doar existența unei hiperplazii și a unor fragmente cu aspect polipoid care nu aveau nicio modificare malignă sau precanceroasă.

Sfatul imediat al ginecoloagei, cât și feelingul meu au fost că nu are sens să fac operația de histerectomie.

Oricum, cu rezultatul la mine, am programat consultația la oncologul care îmi supervizează tratamentul și care îmi spusese că după acest al doilea chiuretaj biopsic va trebui să fac o alegere în ceea ce privește tratamentul. Drept pentru care mi-am făcut micul meu research în această privință în așteptarea zilei programării la oncolog.

Numai că până la urmă s-a dovedit că nu mai trebuia să iau eu nicio decizie. A luat-o soarta pentru mine… Soarta sub forma unui accident ischemic tranzitoriu. Dar despre asta voi povesti mai multe într-o postare viitoare.